Hai să mergem, avem de pregătit cina, băița, poveștile… Să ne grăbim.
Acasă ne spălăm pe mâini, apoi fiecare la treaba lui. Eu la bucătărie, tu la joacă.
Te mai plângi din când în când cât de foame îți este, dar în același timp, mă chemi să facem întrecere de mașini, ori să ne jucăm de-a hoțul și polițistul.
Încerc să mă grăbesc, să fie toate gata la timp.
Îți așezi capul jumătate pe pernă jumătate în golul din talia mea. Respiri ușor și liniștit. Te acopăr cu pătura iar tu scuturi revoltat din picioare. E cald, mama. Îmi dau ochii peste cap și îmi mai spun încă o dată în gând, Of, cum mai semeni cu taică-tu.
Și aștept să adormi, rugându-mă să nu adorm, căci așa de bine și de liniște este lângă tine…
Ușor, cu fiecare zi ca trece, timpul mă îndepărtează de tine.
Timpul nu se oprește, nu stă pe loc.
Fiecare zi ne aduce mai aproape de ziua în care nu ne vom mai grăbi, pentru că nu vom mai avea motiv să o facem. Tu nu vei mai avea nevoie de mine, să fac asta pentru tine.